Miorita versus Mises

Toata Romania este infierbantata (si Europa preocupata) in contextul referendumului pentru demiterea presedintelui. Acuzatiile sunt in esenta, as putea spune, universal valabile pentru orice om politic cu rang inalt: abuz al pozitiei, coruptie samd. Nu voi face o analiza pro sau contra unei tabere sau alteia, daca dl Basescu a incalcat sau nu Constitutia si legalitatea demersurilor recente ale USL. Asta pentru ca ne aflam in fata unei probleme artificial create la care trebuie sa raspundem, si voi argumenta de ce.

Toata lumea este de acord ca puterea corupe si niciun politician renumit din Romania, de pe intreg spectrul, nu a ramas cu reputatia nepatata din acest motiv. Este la fel de adevarat ca dl Basescu a pierdut masiv capital politic, din motive binecunoscute. Nu mi-am propus sa fac o analiza a bunelor si relelor pe care le-a facut. A fost mai vizibil inclinat catre partidul care l-a sustinut? Da, la fel cum a fost si dl Iliescu, la fel cum sunt toti presedintii americani. Neutralitatea pe care o asteptam de la un presedinte al Romania este jumatate “wishful thinking”: este neutru/echilibrat in raport cu cetatenii, dar sa nu ne facem iluzii ca e la fel in raport cu partidele si pot intelege acest lucru.

Problema este alta. Romanii au marota conducatorului providential, mesianic, care sa rezolve toate marile probleme ale tarii. Este un reflex pavlovian creat de istoria noastra care este marcata de regimuri autoritare sau dictatoriale. Pe de alta parte, asteptarile mesianice sunt contrazise de faptul ca presedintele nu are puteri executive, el nu da ordonante sau hotarari cu aplicare in societate, asa cum fac guvernul sau parlamentul.

Parlamentul roman este, prin sistemul de vot si prin practica post-decembrista, mai mult in teorie reprezentativ, atata timp cat (i) s-au votat mai mult liste si mai putin oameni si (ii) prezenta la vot a fost foarte redusa. Demonstratia: ii cunoasteti pe senatorii si deputatii din colegiul dvs electoral? Parlamentul este teatrul de lupta al unor grupuri de interese si foarte putin unul de lupte de idei sau un forum de filosofie politica aplicata, iar guvernul este expresia structurii de putere in parlament. Puterea reala este deci la guvern si la parlament mai degraba decat la presedinte, desi perceptia publica pare sa fie diferita.

Cred ca alegatorul roman mediu are o intelegere limitata, a acestor aspecte, pentru ca, din motive istorice, are un exercitiu redus al libertatii individuala si al democratiei. Ce faceam noi in 1215, cand in Anglia se semna Magna Carta sau in 1608, cand la Amsterdam se infiinta bursa? Acele institutii aveau la baza un concept de libertate individuala, evident  mai restrictiv fata de cel de azi, dar, fara el, acele institutii si multe altele, civilizatia occidentala in general nu ar fi avut evolutia pe care o stim. In egala masura, celalalt fundament al acestei evolutii este respectul fata de cuvantul dat si fata de contract.

In acest context, sa nu uitam ca in 2009 presedintele a fost ales, prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani. Votul este un contract, o manifestare a libertatii individuale si trebuie  respectat, chiar daca rezultatele nu au fost cele asteptate, atat din motive de performanta cat si pentru ca asteptarile nu se suprapun pe realitatea cadrului institutional. A manipula cadrul institutional, care reprezinta pana la urma contractul intre clasa politica si electorat, pentru atingerea unor obiective politice de grup si pe termen scurt, cu argumentatie indoielnica si inainte de terminarea contractului, este incalcarea acestuia. 

Ce va urma dupa aceasta? Ce vom face peste 2-3 ani, cand popularitatea urmatorului presedinte va scadea sub, sa zicem, 50%? Mai facem un nou referendum? Cine stabileste care este pregul minim de popularitate? Unde este respectul fata de cadrul institutional, adica fata de contract? Unde mai este predictibilitatea sistemului? De aceea, tot ce s-a intamplat in ultimele doua luni la noi este antidemocratic si de aceea avem reactia dura a Europei.

Fara a intelege si a asimila aceste lucruri in textura societatii romanesti nu vom ajunge nicaieri, vom ramane o corabie in deriva care poata fi usor deturnata de grupuri cu mai multa initiativa si mai vocale. Trebuie sa detasam persoanele de institutii si emotiile de analiza a rece a problemelor pentru a putea face o judecata principiala si a lua decizii care sa fie un fundament al evolutiei. Trebuie in primul rand o educatie civica a marii mase, pentru a putea avea o intelegere de baza a fenomenelor. De aceea, balada Miorita trebuie scoasa din manuale, este impotriva libertatii, si trebuie inlocuita cu notiuni care sa devina instrumentele de analiza si decizie ale cetateanului. Dreptul de vot nu este garantia cunostintelor despre societate si democratie, dar trebuie sa devina motivatia pentru dobandirea acestora.

Avem o tara in Europa. Nu trebuie sa reinventam roata.

Criza datoriilor suverane din zona Euro se acutizeaza prin intrarea Spaniei in dificultate. Grecia, Spania,  poate nu peste mult timp Italia, Franta in ca rezista dar insistenta ei pentru mutualizarea datoriilor nu cred ca vine din grija pentru Grecia sau Spania. 
Criza radicalizeaza si pozitiile: Germania, prin vocea Angelei Merkel, insista pentru austeritate si control bugetar din partea UE pentru tarile care cer sprijin financiar, in timp ce potentialii beneficiari insista pe mutualizare, implicarea BCE si alte masuri de asa-zisa crestere economica.

In acest context, galceava damboviteana starnita pentru sau contra demiterii presedintelui mi se pare o concentrare pe lucrurile neimportante. Sigur ca aceia care au un cuvant greu de spus in UE au fost iritati de aceste meschinarii. E ca si cum copiii se cearta pe jucarii si se parasc la parinti pe cand acestia nu stiu cum vor plati rata la casa. Reactia ferma din partea UE nu este atat partizana cu o tabara sau alta, cat cerinta imperativa de a respecta regulile clubului din care facem parte. 

De ce ar trebui sa tinem seama de sfaturile UE? Pentru ca, in ciuda influentelor oriental/balcanice, aspiratia noastra in ultimii 200 de ani a fost de a ne integra civilizatiei occidentale. Se ne amintim de reformele lui Cuza, de aducerea dinastiei Hohenzollern la tronul Romaniei, de eforturile de modernizare  permanente. In vremea comunismului, romanii aspirau tot la o viata in Occident iar dupa 1990 integrarea in institutiile euro-atlantice a fost unul din principalele obiective ale politicii externe. Nu avem  o alta optiune in mod natural iar Europa este umbrela geopolitica naturala pentru noi.

Dar apartenenta la civilizatia occidentala, formalizata prin adeziunea la UE si NATO, vine nu numai cu drepturi ci si cu responsabilitati iar cea mai importanta cred ca este respectarea unor reguli de conduita democratica. E totusi superficial de a discuta de reguli, fara a investiga fundamentul principial, filosofic al acestora, si acest lucru este putin discutat: care sunt principiile, valorile de baza care pot asigura succesul pe termen lung al societatii? Intrebarea este cu atat mai relevanta cu cat lipsa valorilor si a principiilor este acuzata de toata lumea. 

Care sunt acestea ne spune profesorul Niall Ferguson de la Harvard, care argumenteaza ca sunt sase premize de baza, de natura institutionala, care au determinat ascensiunea civilizatiei occidentale in ultimii 500 de ani: proprietatea privata, concurenta, stiinta, medicina, societatea de consum si etica muncii. Ferguson spune ca devierea de la acestea a condus la declinul Occidentului in ultimii 50 de ani,  in timp ce noile puteri economice ale lumii incearca copierea acestor retete. Nu mi-am propus sa fac rezumatul cartii aici, ci doar sa preluam cadrul teoretic dezvoltat de autor. Mi-as permite sa spun totusi ca premizele isi au izvorul in libertatea individuala, in statul minimal, in initiativa privata. 

Putem aprecia astfel performanta protagonistilor din galceava damboviteana prin prisma modului in care fiecare actor actioneaza pentru promovarea celor sase premize. Faptele vorbesc mai mult decat retorica politica prin care se manipuleaza votantii. 

Trecand peste contextul actual din Romania, putem aprecia in general performanta Romaniei in lume prin acest cadru. De ce este important? Suntem intr-o competitie globala nu numai intre indivizi si firme, dar si intre tari si modele de societate. Este o competitie intr-o piata globala in care barierele naturale si cele de reglementare sunt din ce in ce mai putin relevante. Trebuie de aceea sa intelegem foarte bine unde suntem si sa creem un mediu pentru dezvoltarea unor competente clare in piata concurentiala globala. Germania este renumita pentru tehnologie, Anglia pentru industria financiara, China este o baza manufacturiera si aspira la mai mult. Unde suntem noi azi in aceasta lume si unde vrem sa fim in viitor, intr-o lume in continua schimbare?

Dupa aceste criterii, cred ca nu stam bine deloc si iata, in cateva cuvinte, de ce:

• Proprietatea privata: tergiversarile, jumatatile sau sferturile de masura in restituirea proprietatilor confiscate de comunisti si in privatizare vorbesc de la sine. Ne-am rupt foarte greu si nu definitiv de mentalitatea colectivista.
• Concurenta: sustinerea sectorului ineficient de stat, finantat direct de la buget sau prin inflatie, a alterat conurenta, care poate stimula progresul si inovatia.
• Stiinta, medicina: starea actuala a sistemului de sanatate si a invatamantului vorbesc de la sine.
• Societatea de consum: cresterea consumului in perioada de avant economic, sustinuta masiv de creditul ieftin s-a transformat intr-o scadere sau cel putin stagnare odata cu instalarea crizei.
• Etica muncii: a avut mult de suferit in perioada comunismului iar evolutiile post-decembriste nu au stimulat-o.

De ce aceste sase premize si nu altele? Perfect posibil, raspunsul la intrebare necesita o dezbatere serioasa. Dar este sigur ca avem mult de muncit pentru a face o shimbare majora in starea de mai sus iar aceasta nu poate veni decat de jos in sus, prin efort individual pentru intarirea in textura societatii a celor sase elemente si impingand guvernul pentru respectarea lor. Restul este zgomot care doar ne distrage de la obiectivele cu adevarat importante. Numai fiind competitivi putem crea bazele unei societati sustenabile pentru generatiile viitoare. Alternativa este o societate de tip african, saraca si polarizata.

Suna poate idealist, dar fara repere nu vom sti incotro s-o apucam. Regulile UE ne reamintesc ca noi apartinem acelei lumi si trebuie sa facem efortul de a fi in mod demn, competitiv, acolo. Nu trebuie sa inventam roata in privinta acestor repere, Ferguson ne arata ca nu trebuie decat sa o folosim.

Surse de reflectie:

• http://en.wikipedia.org/wiki/Niall_Ferguson
• http://www.amazon.com/War-Wealth-Story-Globalization-Broken/dp/0071545964