Miorita versus Mises

Toata Romania este infierbantata (si Europa preocupata) in contextul referendumului pentru demiterea presedintelui. Acuzatiile sunt in esenta, as putea spune, universal valabile pentru orice om politic cu rang inalt: abuz al pozitiei, coruptie samd. Nu voi face o analiza pro sau contra unei tabere sau alteia, daca dl Basescu a incalcat sau nu Constitutia si legalitatea demersurilor recente ale USL. Asta pentru ca ne aflam in fata unei probleme artificial create la care trebuie sa raspundem, si voi argumenta de ce.

Toata lumea este de acord ca puterea corupe si niciun politician renumit din Romania, de pe intreg spectrul, nu a ramas cu reputatia nepatata din acest motiv. Este la fel de adevarat ca dl Basescu a pierdut masiv capital politic, din motive binecunoscute. Nu mi-am propus sa fac o analiza a bunelor si relelor pe care le-a facut. A fost mai vizibil inclinat catre partidul care l-a sustinut? Da, la fel cum a fost si dl Iliescu, la fel cum sunt toti presedintii americani. Neutralitatea pe care o asteptam de la un presedinte al Romania este jumatate “wishful thinking”: este neutru/echilibrat in raport cu cetatenii, dar sa nu ne facem iluzii ca e la fel in raport cu partidele si pot intelege acest lucru.

Problema este alta. Romanii au marota conducatorului providential, mesianic, care sa rezolve toate marile probleme ale tarii. Este un reflex pavlovian creat de istoria noastra care este marcata de regimuri autoritare sau dictatoriale. Pe de alta parte, asteptarile mesianice sunt contrazise de faptul ca presedintele nu are puteri executive, el nu da ordonante sau hotarari cu aplicare in societate, asa cum fac guvernul sau parlamentul.

Parlamentul roman este, prin sistemul de vot si prin practica post-decembrista, mai mult in teorie reprezentativ, atata timp cat (i) s-au votat mai mult liste si mai putin oameni si (ii) prezenta la vot a fost foarte redusa. Demonstratia: ii cunoasteti pe senatorii si deputatii din colegiul dvs electoral? Parlamentul este teatrul de lupta al unor grupuri de interese si foarte putin unul de lupte de idei sau un forum de filosofie politica aplicata, iar guvernul este expresia structurii de putere in parlament. Puterea reala este deci la guvern si la parlament mai degraba decat la presedinte, desi perceptia publica pare sa fie diferita.

Cred ca alegatorul roman mediu are o intelegere limitata, a acestor aspecte, pentru ca, din motive istorice, are un exercitiu redus al libertatii individuala si al democratiei. Ce faceam noi in 1215, cand in Anglia se semna Magna Carta sau in 1608, cand la Amsterdam se infiinta bursa? Acele institutii aveau la baza un concept de libertate individuala, evident  mai restrictiv fata de cel de azi, dar, fara el, acele institutii si multe altele, civilizatia occidentala in general nu ar fi avut evolutia pe care o stim. In egala masura, celalalt fundament al acestei evolutii este respectul fata de cuvantul dat si fata de contract.

In acest context, sa nu uitam ca in 2009 presedintele a fost ales, prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani. Votul este un contract, o manifestare a libertatii individuale si trebuie  respectat, chiar daca rezultatele nu au fost cele asteptate, atat din motive de performanta cat si pentru ca asteptarile nu se suprapun pe realitatea cadrului institutional. A manipula cadrul institutional, care reprezinta pana la urma contractul intre clasa politica si electorat, pentru atingerea unor obiective politice de grup si pe termen scurt, cu argumentatie indoielnica si inainte de terminarea contractului, este incalcarea acestuia. 

Ce va urma dupa aceasta? Ce vom face peste 2-3 ani, cand popularitatea urmatorului presedinte va scadea sub, sa zicem, 50%? Mai facem un nou referendum? Cine stabileste care este pregul minim de popularitate? Unde este respectul fata de cadrul institutional, adica fata de contract? Unde mai este predictibilitatea sistemului? De aceea, tot ce s-a intamplat in ultimele doua luni la noi este antidemocratic si de aceea avem reactia dura a Europei.

Fara a intelege si a asimila aceste lucruri in textura societatii romanesti nu vom ajunge nicaieri, vom ramane o corabie in deriva care poata fi usor deturnata de grupuri cu mai multa initiativa si mai vocale. Trebuie sa detasam persoanele de institutii si emotiile de analiza a rece a problemelor pentru a putea face o judecata principiala si a lua decizii care sa fie un fundament al evolutiei. Trebuie in primul rand o educatie civica a marii mase, pentru a putea avea o intelegere de baza a fenomenelor. De aceea, balada Miorita trebuie scoasa din manuale, este impotriva libertatii, si trebuie inlocuita cu notiuni care sa devina instrumentele de analiza si decizie ale cetateanului. Dreptul de vot nu este garantia cunostintelor despre societate si democratie, dar trebuie sa devina motivatia pentru dobandirea acestora.