Egalitate sau egalitarism?

De catva timp se vehiculeaza din nou ideea impozitarii progresive, adica cei ce castiga mai mult vor fi impozitati cu un procent mai mare decat cei care castiga mai putin. La o emisiune TV pe acest subiect un ziarist spunea recent ca i se pare normal ca acei care castiga mai mult sa platesca mai mult. Am auzit si sintagma "solidaritate sociala" ca un alt argument pentru impozitarea progresiva. Obiectivul ar fi colectarea de mai multi bani la buget, necesara in aceasta perioada de criza economica.

Voi argumenta ca aceasta idee este factual gresita, impotriva scopului pe care il urmareste, cu consecinte negative pentru economie si societate si total injusta.

Egalitate - o vedem dar nu e

In primul rand, se face o mare confuzie precum ca acum toata lumea plateste la fel. Da, toata lumea plateste 16%, acelasi procent, dar nu aceeasi suma absoluta, si aceea este cea care ajunge la buget. Sa luam un exemplu simplist: daca Ionescu castiga 2000 de lei iar Popescu 1000 de lei, atunci Ionescu va plati un impozit de 320 de lei iar Popescu de 160 de lei, deci Ionescu plateste dublu decat Popescu. Cota unica nu inseamna aceeasi suma contribuita la buget. 

 

Cei care trec cu vederea aceste lucruri simple si clare fac o retorica egalitarista. Aceasta tradeaza reflexele cimentate de-a lungul istoriei noastre de secole. Societatea romaneasca, de-a lungul istoriei  predominant agrara si aflata intr-o pozitie geostrategica dificila, a dezvoltat mentalitatea egalitarista si adversitatea fata de cei mai avuti. Constructia capitalista, inceputa mai viguros odata cu dinastia Hohenzollern, a fost demolata de comunistii care au promovat uniformitatea si conformismul. A iesi din rand, a fi diferit a devenit greu de acceptat. Din acelasi reflex egalitarist, devenit deja pavlovian, cei care au mai mult sunt automat banuiti ca au facut ceva discutabil, daca nu ilegal pentru a acumula ceea ce au.

Dar este oare corect, just sa gandim astfel? Cu ce drept putem noi pretinde ca lui Ionescu sa i se ia din buzunar un procent mai mare de impozit doar pentru pentru ca el produce mai mult? Care este greseala lui Ionescu? Ca a muncit mai mult, ca este mai bine pregatit, ca si-a asumat niste riscuri daca este un antreprenor? Nu a platit deja dublu decat Popescu? De ce trebuie sa plateasca mai mult decat a platit deja?

Ce nu se vede e la fel de important ca si ce se vede

Primul raspuns este legat de capra vecinului. Un procent important din populatie trebuie sa gandeasca asa, din moment ce ideea a ajuns din nou in dezbatere. Parca aud replica unora: "lasa-l sa plateasca, pentru ca are de unde".

Un raspuns aparent fundamentat ar fi ca trebuie redus deficitul bugetar, pentru a ne conforma pactului de stabilitate fiscala. Inteleg, obiectivul este de inteles, dar de ce impozitarea suplimentara a celor care produc mai mult ar fi o solutie buna? De ce nu reducerea cheltuielilor guvernamentale? S-au eficientizat toate cheltuielile publice, au disparut acuzatiile de coruptie in utilizarea fondurilor bugetare, s-a redus numarul functionarilor publici? Cred ca suntem foarte departe de aceste deziderate. Un exemplu recent in presa este al aplicatiei pentru plata online a taxelor si impozitelor care pare a fi inca un caz de bani irositi. E greu sa faci eforturi serioase in aceste directii, multi votanti vor fi suparati. E mult mai simplu sa mai cresti impozitele iar asta potoleste "setea de dreptate"si adauga si capital politic. Iata unde erau banii pentru "reintregirea" salariilor bugetarilor, la capitalistii verosi care tin banii la saltea si nu vor sa contribuie la binele comun!

Mai putin de la mai multi

 

Nimic mai fals! Impozitarea suplimentara pare ca rezolva o problema, a bugetului, dar de fapt creaza altele mai mari. Cel care a produs acel venit care se impoziteaza va avea mai putini bani de investit sau de economisit. Investitiile genereaza valoare adaugata, locuri de munca, de care suntem atat de preocupati. Economiile se transforma in alte investitii prin intermediul creditelor date de banci, cu aceleasi efecte benefice. Cresterea economica vine intotdeauna din sectorul privat, care foloseste capitalul pentru a investi in ceea ce piata cere. Mai multa activitate economica privata va genera si mai multe taxe in suma absoluta. Economia nu va creste cu mai multe taxe ci cu mai putine.

Marul otravit

De ce sa nu taxam mai mult? Mai multe impozite inseamna mai multi bani de cheltuit de catre guvern si am vazut ca asta inseamna un risc enorm de ca ei sa fie irositi. Cine garanteaza ca ei vor fi folositi acolo unde este mai multa nevoie de ei? Nimeni. Mai degraba se duc la prietenii politici, dupa cum confirma discutiile recente la guvern pentru alocarea de bani primariilor, ca doar vin alegerile, si nu educatiei sau sanatatii. Acestea din urma nu sunt prioritare, banii sunt cheltuiti pe intretinerea unei mentalitati de asistati, oameni care sunt mai usor de manipulat cum gandesc si cum voteaza. Vorba cantecului: "tara te vrea prost".

Sa distribuim undite, nu peste

O alta problema este ca multi bani se duc pe tot felul de indemnizatii, alocatii si ajutoare, prost directionate. Ajutoarele sociale incurajeaza nemunca, mergeti la tara si va veti convinge. In schimb, indemnizatia maternala nu face diferenta intre veniturile mamelor, descurajand pe cele angajate sa faca copii. 

Cheltuirea banilor publici trebuie regandita pentru a crea motivatiile necesare in directiile corecte, in primul rand pentru a stimula munca. Un exemplu este Germania care in ultimii ani a restrans beneficiile de natura sociala, lucru care a contribuit la reducerea somajului.

Legea cererii si ofertei este universala

Desi pare sa uitam, guvernul este un furnizor de servicii pentru societate: apararea, infrastructura si alte servicii necesare functionarii unei societati moderne contra pretului reprezentat de taxele pe care le platim. Fiecare dintre noi la nivel individual suntem clientii guvernului.

Daca pretul, adica impozitarea, creste, clientii nu mai sunt dispusi sa plateasca pretul cerut pentru serviciile oferite, rezultatul fiind cresterea evaziunii fiscale sau schimbarea furnizorului (a se citi emigrare) si deci reducerea veniturilor bugetare in suma absoluta. 

Multe tari occidentale care practica impozitarea progresiva au un deficit urias si datorii asemenea iar multe firme mari din acele tari isi muta sediile in tari cu fiscalitate mai redusa si cu crestere economica din Asia. La o calatorie in Franta, proprietara micului hotel in care stateam nu putea oferi si masa de pranz pentru ca ar fi trebuit sa mai angajeze doua persoane iar impozitele mari ar fi dus-o in pierdere. Impozitele mari tineau doi oameni someri. Multi specialisti in finante si bancheri se muta de la Londra, capitala a finantelor mondiale, in Singapore din cauza impozitelor crescute in sectorul financiar, ajungand sa ameninte competitivitatea acestui domeniu cheie al economiei britanice.

 

Pastrand paralelismul, guvernul, ca orice companie privata, trebuie sa se asigure ca are o baza de clienti cat mai larga prin preturi (taxe) competitive si sa furnizeze servicii in mod eficient, adica nu in pierdere, a se citi nu in deficit bugetar.

Intrebare

Daca mergeti la magazin, v-ar place sa va puna vanzatorul un pret mai mare doar pentru ca i se pare ca aveti mai multi bani in portofel?