Reintregire sau re-diminuare?

Vedem in aceste zile ca "reintregirea" salariilor bugetarilor este un obiectiv al guvernului interimar. Nu se mentioneaza sursele acestor cresteri.

Acest enunt aparent simplu ascunde mai multe aspecte fundamentale care merita comentate si intelese.

"Reintregire"? Termenul denota o retorica manipulativa. Se presupune implicit ca bugetarilor li s-a luat din salariul meritat si acum este o datorie morala sa li se dea inapoi ce li s-a luat. Si nu oricand, ci pana la 1 iunie, adica inainte de alegerile locale, pentru ca bugetarii sa voteze cu "reintregitorii".

Nu contest faptul ca marea masa a bugetarilor au salarii foarte mici. Dar nu aceasta este problema fundamentala, ci ca sunt prea multi. Nu am la indemana statistici, dar toti am stat la coada la un ghiseu al adiministratiei financiare ca sa putem observa ineficienta structurala, genetica in domeniu. Nu putem plati mai scump o activitate ineficienta. Singura solutie pentru cresterea salariilor este restructurarea si reducerea masiva si reala a aparatului birocratic al statului. Cu un numar de bugetari redus se pot plati salarii individuale mai mari fara o presiune suplimentara asupra singurului generator autentic de resurse pentru sustinerea acestora, anume sectorul privat.

Nu pomeneste nimeni despre o asemenea masura. Dimpotriva, retorica "reintregirii" ne duce cu gandul doar la cresterea salariilor, nicidecum la scaderea numarului de bugetari.

Ce ne demonstreaza aceasta retorica? Lipsa unei preocupari reale de eficientizare a birocratiei metastazice, eludarea problemelor reale. Ramane probabil doar "obiectivul" electoral.

Mergand in profunzime, lucrurile sunt si mai grave. Ministerul Finantelor raporteaza aproape saptamanal vanzarea de noi obligatiuni si noi licitatii pentru imprumuturi. Ce arata acest lucru? Ca platim pensiile si salariile bugetarilor din imprumuturi pe care trebuie sa le ramburseze copiii nostri, pentru ca impozitele platite nu ajung pentru salarii si pensii. E ca si cum la noi acasa ne-am imprumuta in fiecare zi sa cumparam mancare si sa platim lumina.

Si atunci de unde se vor onora promisiunile de "reintregire"? Cel mai probabil din noi imprumuturi de la generatiile viitoare.

In lipsa unei viziuni pe termen lung pentru a avea un excedent bugetar, adica veniturile din impozite sa acopere integral cheltuielile statului, vom evolua mai incet sau mai repede catre un deficit bugetare nesustenabil a la Europa. Un scenariu probabil va fi o inflatie masiva care va transfera avutie de la cei care vor avea, adica tot cei care muncesc, la cei care au datorii, adica statul. Cu alte cuvinte, statul da acum unora, ca sa ia mai tarziu de la toti prin inflatie.

De ce inflatie? E greu pentru un guvern sa declare un default. In schimb, solutia tiparirii de bani, deci a generarii de inflatie, este mult mai acceptabila politic si mai greu de inteles de alegatori.

Ajungem aici la o problema etica: politicienii promit ca dau ceea ce nu au iar receptorii acestor tranchilizante electorale, trecand peste intuitia care le spune ca promisiunile sunt desarte, se amagesc ca poate merge si asa. O asociere in frauda copiilor nostri.

Se vehiculeaza argumentul ca ianuarie a aratat o crestere economica, desi februarie este pe minus, dar speram la mai bine in martie si in trimestrul doi. Ne putem gandi la o abordare hazardata: nu putem angaja cheltuieli viitoare care vor fi recurente la primul semn pozitiv, cu atat mai mult cu cat 2012 nu este privit nu optimism in aceasta parte de lume.

In rezumat: nu conteaza ca abordarea este incorecta sau ca nu avem de unde, numai sa dam ca vine 1 iunie si nu mai este mult pana la alegeri. Ce se intampla mai tarziu nu ne mai priveste, chiar daca traseul pe care ne inscriem seamana cu al Greciei.

Trecand peste cele de mai sus, oare problema salariilor bugetarilor este directia cea mai buna in care guvernul isi poate cheltui energia? Acesta este cel mai important subiect pe agenda societatii noastre astazi?

Obiectivele guvernului trebuie sa fie in sfera asigurarii unui cadru de reglementare clar si simplu care sa stimuleze activitatea economica a sectorului privat; a functiunilor comune ale societatii - securitate, justitie etc. in conditiile unui aparat minimal. De aceste lucruri beneficiaza toata lumea si sunt baza unei societati si economii sanatoase si echilibrate.

Ce ne arata initiativa "reintregirii"? O preocupare pe termen scurt pentru o categorie specifica de cetateni votanti, necum in beneficiul tuturor, ba dimpotriva, in paguba pe termen lung a societatii.

Care este motivul oficial al initiativei? Economia nu creste daca nu creste consumul si ca atare trebuie stimulat consumul. Argumentul este fals deoarece consumul in absenta productiei indigene de bunuri si servicii nu face decat sa amplifice dezechilibrele, adica ne vom imprumuta mai mult pentru a consuma mai mult. Este o reeditare a asa-zisului boom de pana in 2008, cand s-a consumat in mod nesustenabil pe credit. Nota de plata a venit cand creditul s-a blocat iar cursul de schimb a crescut masiv si a erodat puterea de cumparare autohtona. Cresterea puternica a creditelor neperformante din bilanturile bancilor este o buna dovada.

Reducerea impozitarii, pentru a lasa mai multi bani mediului privat pentru a investi si a produce marfuri si servicii este solutia corecta. Mai multa productie care poata fi vanduta profitabil in piata inseamna mai multa activitate, mai multi oameni angajati care vor avea mai multa putere de cumparare pentru bunuri si servicii. Acest mecanism va putea absorbi si angajatii in exces din sectorul public.

Productia genereaza crestere economica reala si sustenabila, consumul in absenta productiei determina doar iluzii pe termen scurt si costisitoare pe termen lung.